Mituri despre sănătatea dentară a copiilor – explicate de medic pedodont Dr. Irina Lupse

Pentru mulți părinți, prima vizită a copilului la stomatolog vine la pachet cu emoții, întrebări și, nu de puține ori, cu mituri transmise din generație în generație. „E prea mic”, „dinții de lapte nu contează”, „o să-l doară”, sunt doar câteva dintre convingerile care ajung, involuntar, să influențeze experiența copilului în cabinet.

Pentru a separa miturile de realitatea medicală și pentru a înțelege cum pot părinții deveni aliați reali ai medicului pedodont, am stat de vorbă cu Irina Lupșe, medic specialist pedodonție la Clinica Rotar, despre ce înseamnă, în mod concret, o pregătire corectă a copilului și o colaborare eficientă părinte–medic.

Mituri vs. realitatea din cabinetul pedodontic – un dialog necesar

Mit >>„Dinții de lapte nu sunt atât de importanți pentru că oricum se schimbă.

Dinții de lapte (temporari) sunt esențiali pentru o alimentație corectă, pentru fonație (învățarea vorbirii corecte), pentru estetica pacientului. Pe lângă aceste 3 funcții, dinții temporari mențin spațiul pe arcadă pentru dinții permanenți. Dacă un dinte de lapte se pierde prea repede (din cauza unei carii complicate sau a unui traumatism), dinții vecini se vor înclina și vor micșora sau chiar închide complet spațiul pentru dintele permanent.

Mulți părinți amână prima vizită la stomatolog până apare o problemă.

Care este momentul corect pentru primul consult pedodontic și de ce prevenția este mult mai ușoară decât tratamentul?

Primul consult pedodontic (și subliniez, pedodontic, pentru că stomatologia pediatrică este diferită de stomatologia adultului, atât în abordarea pacientului cât și în planul terapeutic), ar trebui să aibă loc în jurul vârstei de 1 an și are ca scop instruirea și educarea părintelui în ceea ce privește erupția dentară, igiena dentară, nutriția, prevenția cariei dentare și managementul traumatismelor dentare care pot să apară cel mai frecvent în momentul învățării mersului și în timpul jocului.

În stomatologia pediatrică, prevenția este obiectivul suprem dar, din păcate, unii părinți aduc copiii la medicul pedodont când deja au o problemă dentară. Prevenția nu doare, prevenția este mai puțin costisitoare și prevenția pregătește copilul pentru a deveni un adult responsabil de sănătatea întregului corp, nu doar de sănătatea oro-dentară.

Mit: „Dacă îi spun copilului că nu doare, va fi mai cooperant.”

Cum ar trebui, de fapt, pregătit copilul acasă înainte de vizita la stomatolog, astfel încât părinții să ajute, nu să încurce actul medical?

În primul rând, un copil care nu a mai fost la stomatolog nu știe că acolo ar putea să doară. Teama lui este, de fapt, teama de necunoscut — o reacție firească pe care o avem cu toții atunci când urmează să trecem printr-o experiență nouă. Atunci când părintele spune „nu o să doară nimic”, introduce, fără să-și dea seama, ideea durerii în mintea copilului: „De ce ar trebui să mă doară?” sau „De ce mergem într-un loc unde există posibilitatea să doară?”.

Prima vizită la medicul pedodont este, de regulă, una de acomodare. Copilul face cunoștință cu cabinetul, se numără dinții, se joacă, învață cum se spală corect pe dinți — toate acestea fiind experiențe plăcute și relaxate. În această etapă, medicul îi explică părintelui cum să pregătească copilul pentru eventualele tratamente viitoare.

Dacă prima vizită coincide cu o urgență, precum o durere sau un traumatism, rolul părintelui este să ofere siguranță emoțională și sprijin. Mesajul ar trebui să fie simplu și liniștitor: mergem la stomatolog pentru ca medicul să te ajute să scapi de durere, de umflătură sau să repare dintele, în funcție de situație. Restul pregătirii se face în cabinet, folosind un limbaj adaptat vârstei copilului, astfel încât anxietatea să nu crească.

Este foarte important ca părintele să evite cuvinte care pot declanșa teamă, precum „înțepătură”, „ac”, „injecție”, „durere”, „albină” sau „bondar”. De asemenea, pe cât posibil, este bine ca părintele să nu transmită propriile anxietăți, fie prin gesturi, fie prin limbaj sau povestiri negative despre experiențele personale la stomatolog. Un mesaj calm, simplu și pozitiv este cea mai bună pregătire pentru copil.

Din perspectiva dumneavoastră, care sunt cele mai frecvente greșeli pe care părinții le fac involuntar în sala de așteptare sau în cabinet și cum pot fi acestea evitate?

Se întâmplă frecvent ca părinții să fie mai speriați decât copiii. Cei mici preiau foarte mult din ceea ce văd și simt la părinți, iar emoțiile acestora se transmit aproape instantaneu. Acesta este unul dintre motivele pentru care, în multe situații, părinții nu sunt prezenți în cabinet în timpul tratamentului.

Există cazuri în care părintele intervine peste dialogul dintre medic și copil, cu replici precum: „Deschide gura, că nu te doare nimic”, „Îți face doar o mică injecție” sau „E normal să te doară puțin”. Deși intenția este bună, aceste afirmații pot crea confuzie sau teamă și pot îngreuna desfășurarea tratamentului.

O altă situație frecventă este „mituirea” copilului: „Dacă stai cuminte la stomatolog, îți cumpăr ce vrei tu.” Un astfel de mesaj transmite, fără intenție, ideea că urmează ceva neplăcut sau greu de suportat. În loc să vadă vizita la stomatolog ca pe un lucru benefic, copilul ajunge să o perceapă ca pe o experiență negativă, pe care o acceptă doar în schimbul unei recompense.

Ideal este ca legătura să fie una firească: copilul merge la stomatolog pentru că medicul îl ajută să fie sănătos și să se simtă bine. Recompensele oferite în cabinet au rolul de a marca încrederea, curajul și cooperarea copilului și vin din partea medicului pedodont, ca un gest de apreciere, nu ca o condiție pentru tratament.

Mit: „Plânsul înseamnă automat traumă.” 

Cum interpretați reacțiile emoționale ale copiilor în cabinet și ce ar trebui să înțeleagă părinții despre aceste manifestări?

Plânsul, în cele mai multe situații, nu înseamnă traumă, ci o formă firească de descărcare emoțională. Mulți copii ajung în cabinet cu anxietate anticipativă, iar plânsul este modul lor de a elibera tensiunea acumulată, în momentul în care emoțiile devin prea intense.

Rolul părintelui este esențial în aceste momente. El trebuie să fie sprijinul copilului, să-l înțeleagă, să-i ofere siguranță și, sub nicio formă, să nu îl forțeze sau să îl certe. Atitudinea calmă și empatică a părintelui ajută copilul să depășească momentul și să capete încredere.

Trauma nu este generată de plâns în sine, ci de situațiile în care tratamentul este făcut în timp ce copilul plânge, fiind forțat de părinte sau de medic să facă ceva ce, în acel moment, este peste puterile lui.

Uneori, părinții tind să atribuie medicului pedodont mai multe roluri simultan — educator, psiholog, prieten și medic. În realitate, este dificil ca o persoană din afara cercului apropiat al copilului să îndeplinească toate aceste funcții.

Pregătirea copilului pentru vizita la stomatolog începe acasă. Părintele este cel care trebuie să explice, pe înțelesul copilului, de ce este necesară vizita la dentist și care sunt regulile simple din cabinet. Medicul pedodont va gestiona emoțiile în timpul tratamentului și va oferi sprijin și încredere, însă baza pregătirii emoționale aparține familiei.

În ce măsură atitudinea părintelui față de stomatolog influențează comportamentul copilului și cum poate fi transmis un mesaj de încredere și siguranță?

Nu degeaba există zicala „copilul este oglinda părintelui”. Încă din sala de așteptare, medicul poate observa multe lucruri despre copil și familie, din felul în care comunică, din gesturi, postură și expresii.

Copiii absorb totul ca un burete: informațiile, gesturile și, mai ales, stările emoționale ale părinților. Dacă avem de-a face cu un părinte anxios, care se teme de stomatolog, este foarte probabil ca și copilul să dezvolte aceleași temeri.

De aceea, este esențial modul în care vorbim despre vizita la dentist. Dacă un părinte povestește experiența într-un mod pozitiv — „Am fost la stomatolog, a fost bine, nu m-a durut, medicul a fost foarte drăguț, am povestit și abia aștept să revin peste șase luni la control” — copilul va reține ideea că mersul la stomatolog este un lucru normal, sigur și chiar plăcut.

În schimb, dacă mesajul transmis este unul negativ — „A fost groaznic, nu mai simt jumătate din față, mi-a bâzâit tot capul și sper să nu mai merg ani de zile” — copilul va asocia vizita la stomatolog cu durerea, frica și pericolul, chiar înainte de a avea propria experiență.

Același lucru se întâmplă și în cazul tratamentelor ortodontice. Există situații în care unii părinți, întreabă îngrijorați, în fața copilului: „Oare nu o să doară ? O să poată mânca ? Ce vor spune colegii la școală ?”. În acel moment, copilul preia anxietățile părintelui, deși poate nu s-a gândit la aceste aspecte niciodată. Astfel, tratamentul începe mai greu, pot apărea probleme de complianță, iar copilul poate deveni retras sau inhibat.

Un mesaj calm, încrezător și pozitiv din partea părintelui este unul dintre cei mai importanți factori care contribuie la o experiență stomatologică reușită pentru copil. Atunci când părintele transmite siguranță, copilul va simți siguranță.

Dacă ar fi să transmiteți un singur mesaj esențial părinților, care să demonteze un mit major din pedodonție și să îi ajute real în pregătirea vizitelor la stomatolog, care ar fi acela?

Pe lângă mitul suprem „dinții de lapte nu trebuie tratați pentru că oricum se schimbă”, cred că cel mai mare mit este acela că medicul pedodont este un magician. Observ acest mit și în rândul colegilor mei de pe alte specializări, care au impresia că dacă ei nu reușesc să trateze un copil, voi reuși eu. Sigur, poate că am cunoștințe mai multe legate de psihologia copilului și tehnici prin care pot să colaborez mai bine cu ei dar, în final, un copil nepregătit, necooperant, care nu are uneltele prin care să poată să-și gestioneze emoțiile, care nu are niște reguli și repere după care să se poată ghida, nu va colabora nici cu mine.

Este vorba despre așteptările nerealiste ale unor părinți, care cred că un medic pedodont poate să fie psiholog, educator, prieten și medic, toate în același timp.

Stomatologia pediatrică înseamnă echipă: parinte - medic pedodont - medic generalist – copil. Este foarte importantă comunicarea și încrederea care se construiesc aici.

Concluzie

Vizita copilului la stomatolog nu este doar un act medical, ci o experiență educațională și emoțională care se construiește în timp. De cele mai multe ori, succesul tratamentului nu depinde exclusiv de tehnică sau aparatură, ci de triada copil – părinte – medic.

Atunci când părinții sunt corect informați, calmi și consecvenți, copilul învață să perceapă cabinetul stomatologic ca pe un spațiu sigur, previzibil și prietenos. Iar miturile, odată înlocuite cu informații medicale reale, lasă loc încrederii și prevenției.

Dacă ești părinte și îți dorești:

• o experiență pozitivă pentru copilul tău la stomatolog,

• prevenție reală, nu tratamente făcute „în grabă”,

• o relație de încredere construită pas cu pas,

programează din timp un consult pedodontic și oferă-i copilului șansa de a crește fără frică de dentist.Primii pași făcuți corect pot face diferența pentru toată viața.

Programați o consultație